Am cutreierat aseară toate magazinele. Voiam să-mi cumpăr fericire.
Am intrat în primul şi n-am găsit. În al doilea, vânzătoarea mi-a propus un model mai vechi... Am refuzat. În următorul magazin, mi-au arătat o fericire uzată şi boţită. Am păşit în altă încăpere. Nu mi-a plăcut culoarea. Mi-au scos de pe rafturi mai multe variante, dar niciuna nu mi-a fost pe plac.
Am umblat toată ziua prin locuri unde vânzătorii nu ştiau să-mi arate ceva potrivit. Am văzut fericiri de tot soiul: noi, vechi, frumoase, boţite, proaspete, stricate, strălucitoare sau defecte. Dar niciuna nu era a mea. Atunci când mergi la cumpărături şi măsori ceva ce îţi vine bine, simţi că haina respectivă a fost croită special pentru tine. Niciunul dintre produsele pe care le-am văzut frumos împachetate pe rafturi nu îmi aparţineau şi le simţeam străine.
M-am întors acasă obosită şi nefericită. Spre seară m-am gândit că cele mai valoroase obiecte sunte cele „hand made” şi m-am hotărât că de dimineaţa voi începe să-mi ţes propria fericire şi mi-o voi făuri cu mâinile mele.
