Aud de departe
zgomotul stelelor.
Am senzaţia vagă
a unei dureri nesimţite încă.
Stelele,
în mişcarea lor spre infinit,
trasează pe creierul meu
urme, cărări,
pe care cândva
vor curge gânduri.
Da, gânduri,
venind năvală
sau mult aşteptate,
gânduri agitate,
căutându-şi sfârşitul,
Căci orice gând moare
când este rostit,
chiar şi gândurile spre infinit
care se nasc din zgomotul stelelor.
