Zona Euro: se prăbuşeşte sau nu?

 Uniunea Europeană va crea un fond de aproape 500 de miliarde de euro pentru a oferi ajutor statelor care vor ajunge în situaţia Greciei sau Irlandei. În  acest sens, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au semnat un comunicat în care anunţă dorinţa lor de creare a unui mecanism permanent de salvare financiară, care să funcţioneze oricând, pentru orice membru al zonei euro. Fondul Facilitate de Stabilitate Financiară Europeană expiră în 2013, iar mesajul comun Merkel-Sarkozy vizează găsirea unei astfel de soluţii permanente.

Crearea acestui fond este cu atât mai importantă cu cât unii experţi europeni sugerează că aceasta ar constitui, de fapt, o barcă de salvare pentru zona euro. Chiar înainte ca miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană să aprobe un ajutor de 85 de miliarde de euro pentru Irlanda, aceştia susţineau că moneda unică se va prăbuşi totuşi. "După ce Irlanda va primi un bailout de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, vom auzi destule poveşti liniştitoare despre cum a fost oprită criza, a fost stabilizată zona euro, iar moneda unică a fost salvată. Va reapărea retorica grandioasă despre importanţa proiectului european, speculatorii vor fi condamnaţi de la un capăt la altul al continentului. Nu credeţi un cuvânt", declară Matthew Lynn, editorialist Bloomberg şi autor al unei cărţi despre criza din Grecia. Potrivit lui, Euro a devenit o maşină de falimente. "Este un efect de domino, iar cu fiecare bailout faliile din interiorul zonei euro se lărgesc tot mai mult. Procesul nu se va sfârşi până când nu se va renunţa la moneda unică", mai spune Lynn. 

Fondul Facilitate de Stabilitate Financiară Europeană este răspunsul oficial al celor două ţări membre ale UE (Franţa şi Germania) în urma speculaţiilor că zona euro s-ar putea destrăma din cauza crizei deficitelor bugetare din unele ţări. Speculaţiile s-au intensificat după ce Irlanda a cerut oficial ajutor financiar, ajutor de care ar putea avea nevoie şi Portugalia, Spania, Belgia ori Italia. Mai mulţi analişti economici din Europa consideră că moneda unică Euro ar putea dispărea în următorii 5 ani dacă cel puţin un stat din zona euro ar intra în incapacitate de plată. Cunoscând pericolul destrămării zonei euro, Uniunea Europeană intenţionează să pună la dispoziţia statelor cu probleme şi alte mecanisme de control a situaţiei financiare, aşa cum Merkel şi Sarkozy au propus deja retragerea dreptului de vot în Uniunea Europeană pentru statele cu deficite de peste 3%. Comunitatea a hotărât să amendeze ţările care nu reduc cheltuielile publice, chiar dacă acestea au un deficit mai mic decât 3%. De asemenea, s-a propus examinarea, din 2011, la nivel european a proiectelor bugetare naţionale în primăvara fiecărui an, înaintea adoptării de parlamentele naţionale. Toate aceste pârghii au fost puse în aplicare pentru susţinerea statelor aflate în criză, dar şi pentru consolidarea monedei unice, atât de vulnerabile în ultima vreme. Totuşi, este de menţionat că aceste schimbări se produc  în condiţiile în care Europa face eforturi de a ţine sub control criza datoriilor suverane. Banca Centrală a Germaniei a anunţat că fondurile pentru ajutorarea ţărilor din zona euro aflate în dificultate pot fi mărite, dacă situaţia o va cere.

Irlanda este al doilea stat din zona euro care va primi sprijin financiar de urgenţă din partea UE şi FMI, după ce criza din Grecia din această primavară a destabilizat moneda unică. Grecia s-a angajat atunci faţă de Uniunea Europeană să reducă deficitul bugetar cu patru puncte procentuale în 2010, la 8,7%. Zona euro a fost creată în 1999 de către 11 ţări, la care, în 2001, s-a adăugat Grecia, în 2007 – Slovenia, în 2008 – Cipru şi Malta, iar în 2009 – Slovacia. Această zonă este una monetară şi se referă la 16 state din UE, care au adoptat moneda unică drept monedă de circulaţie naţională. Recent Estonia a primit aprobarea de a adera la Zonă începând de la 1 ianuarie 2011.

Zona euro le oferă ţărilor membre avantajul de a face comerţ prin intermediul monedei unice. Astfel, uniformizarea modului de efectuare a plăţilor în cazul tranzacţiilor internaţionale uşurează mult activitatea economică dintre statele europene. Euro este privit de mulţi ca fiind un pas sigur spre omogenizare şi globalizare, un pas pe care Uniunea Europeană este hotărâtă să-l facă pe calea spre formare ca entitate pan-europeană. Introducerea noţiunii de cetăţean al Europei, constituirea Uniunii Europene ca o confederaţie, lipsa graniţelor între statele europene, o monedă de circulaţie unică: toate acestea şi multe altele sunt avantajele de care se bucură statele europene. Totodată, experţii menţionează că zona euro are şi aspecte negative. Printre acestea se numără şi aşa-zisa „înghiţire” a monedelor statelor mai mici, în comparaţiei cu marile puteri europene. Este o consecinţă a globalizării. Acesta a fost şi cazul Irlandei. Pe de altă parte, deşi mai multe ţări au acceptat să adere la zona euro, există şi câteva care nu doresc includerea lor pe lista statelor în care circulă moneda unică. Trei țări din Uniunea Europeană nu au fost de acord cu introducerea acestei monede, și anume Danemarca, Regatul Unit şi Suedia. Valuta Marii Britanii, de exemplu, lira sterlină, are o putere de cumpărare mai mare decât euro. De aceea, este de la sine înţeleasă poziţia autorităţilor din Anglia.

Unii zic „da”, alţii zic „nu”. Prognozele privind evoluţia zonei euro în următorii ani sunt diferite. „Ne confruntăm cu o criză de care depinde supravieţuirea noastră. Trebuie să colaborăm pentru a permite zonei euro să supravieţuiască. În cazul în care zona euro se prăbuşeşte, nu va supravieţui nici Uniunea Europeană.”, spune preşedintele UE, Herman Van Rompuy. De cealaltă parte, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn menţionează că "Nu există niciun pericol pentru zona euro. Traversăm o perioadă foarte agitată din cauza măsurilor de austeritate din Grecia şi a lipsei de încredere în zona euro". Previziunile economice ale celor doi specialişti sunt relative, dar realiste. Cele două scenarii au aceeaşi probabilitate de realizare. Un lucru e sigur: din cei doi, unul are dreptate. Dar, aşa cum spunea şi Jean-Paul Kauffmann: economia depinde de economişti aşa cum vremea depinde de meteorologi.