Merg pe aleea de gânduri,
cândva o fostă şosea,
un bulevard aglomerat,
o arteră de mare circulaţie.
Acum, stradela se scurge în necunoscut.
Îmi urmez paşii şi alunec,
pe uliţa îngustă şi neîncăpătoare,
spre golul întunericului din stradă.
Bezna se face tot mai densă,
poteca pe care merg transpare în nelinişte şi teamă.
Teamă că m-am pierdut.
Ba nu, văd o lumină la capătul cărării.
E ideea unui drum de început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu